Why rush?!

(Într -un mic orășel, din Anglia,într-o zi însorită când aerul încă miroase a pământ ud…)
Mă întrebam zilele trecute, uitându-mă stăruitor la supa aburindă și învârtind cu zor lingura-n castron, de ce nu am răbdare?!  În mod evident, în cazul de față răspunsul îl aveam deja: eram dornică de a-mi astâmpăra foamea.  Însă, în alte circumstanțe de ce mă grăbesc, de ce ne grăbim?

Ne grăbim de câte ori ieșim din casă,  ne grăbim să prindem autobuzul…la muncă, la școală, la întâlnire. Mai mult,nu mai avem răbdare cu nimeni și nimic. Ne grăbim să ne îmbogățim așa, peste noapte, ne grăbim în relații și în a-i judeca pe cei din jurul nostru.
…O zărești inevitabil, fie ea noua colegă, vecină sau pur și simplu prietena unei prietene. Așa tăcută, sobră și cu un aer de superioritate, genul acela care îți provoacă repulsie chiar de la început,o ții la distanță doar pentru că te grăbești în a-i construi profilul.Dar,ajungi nebănuitor să o cunoști și să descoperi ca “eticheta” citită printre rânduri nu îți spune mai nimic din adevăratul “conținut”.

La fel e și în dragoste…Și nu numai!

Dar nu… Eu nu mă mai grăbesc. Promit să am răbdare!

Prin urmare, las lingura deoparte și preț de câteva minute aștept îngăduitoare ca supa să se răcească.

{In a small town in England, on a sunny day when the air still smells like wet earth…)
I was wondering the other day, while i was looking insistently to the hot soup and the same time quickly wriggle the spoon into bowl, why do i not wait?! Obviously, in this case i already had the answer: i was very hungry:)) But, in other circumstances, why do i rush, why we all rush?!
We hurry whenever we get out of the house, we hurry in traffic or hurry to cath the bus…hurry to work,to school or meeting. More than that, we have no patience with anyone and nothing. We hurry to get rich overnight, rush into relationships and rush to judge those around us.
You see her inevitably, being the new colegue, neighbor or simply friend of a friend. So quiet and sober, some like give you repulsion from the very beginning, you keep her away just because you hurry to build her profile. But unexpectedly get to know her and to discover that the label you have read between the lines do not reveal almost nothing of real content.
It’s the same in love…
But no, i do not rush anymore. I promise myself to be patient!
…In the end, i put the spoon aside and quietly waiting for the soup to cool down.

The simple outfit

 

Auzul resimțit de larma asurzitoare a traficului pe șosea,  de forfota stârnită în piețele aglomerate, de vocile dezordonate din mintea mea, din mintea ta…

Văzul tulburat de panouri publicitare,  de faimă,  interes și bani; încețoșat de temeri/ situații/ încercări; împăienjenit cu înfățișări desprinse din umbrele trecutului…

Mirosul îngreunat de emanarea substanțelor dăunătoare din uzine, rafinării,  centrale; încărcat de arome fermecător- artificiale…

Mă lepăd de ele pentru câteva clipe,  iar aceste clipe le transform intr- o desfătare.  Unde? În mijlocul naturii.

Mă simt însuflețită de cântecul melodios al păsărelelor,  de verdele copacilor și parfumul ademenitor al naturii.

Azi nu sunt inspirată, nici nu vreau sa fiu. Zâmbesc,  sunt încântată, mă liniștesc cu tăcerea amiezii.

Eu sunt AICI, eu sunt ACUM…sunt EU.

                                    Tu unde ești?  Tu cine ești?

 

 

 

Retro for today

“Eu sunt o frunză . Parcă tu nu știi ce este aceea o frunză ? Tu cunoști frunzele copacilor și prin aceasta le și stăpânești. Însuși timpul cunoaște frunzele copacilor și le stăpânește. Când timpul, dinafara frunzelor se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară,  le reînvie. Dar timpul el însuși ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.” (Nichita Stănescu)

Sfârșit de noiembrie, sfârșit de toamnă…Ghemuită într-un colț de pat și acompaniată doar de o ceașcă cu ceai fierbinte, mă las inspirată de un film vizionat recent: “The man from U.N.C.L.E” și aleg o ținută retro. Fără îndoială stilul retro este unul dintre preferatele mele, stilul care te poartă într-o altă epocă, stilul care îți oferă o călătorie în timp.

Fie că este vorba despre modă, filme, muzică, mașini,  pentru mine retro va rămâne neîndoielnic mereu fascinant. Vestea bună este că anul acesta designerii au reinterpretat acest stil, introducându-l din nou în tendințe.

Lasă-te și tu inspirată de moda anilor 60′, cum am făcut  eu, ținând cont de câteva dintre elementele emblemă specifice epocii respective:

-Mini skirt (controversata fustă mini)

-Forme și croieli geometrice

-Pantofi cu toc gros

-Piled high up hair ( coafură bufantă)

Nice to meet you, Rome!

Sunt 9 ani, o cifra ce reprezinta aproape un deceniu petrecut la cateva sute de km distanta de locul meu natal. Un oras strain si complet diferit de orasul in care m-am nascut si copilarit. Un oras pe care cu timpul am ajuns sa il iubesc, caci el a contribuit la dezvoltarea mea ca om, mi-a dat lectii, m-a instruit, mi-a aratat bogatiile lui, m-a intarit si mi-a adus in cale oameni extraordinari, intamplari minunate.
“Timisoara, oras drag sufletului meu, e vremea sa ne despartim. Nu este vorba despre tine. Este numai despre mine si povestea mea.”

Iar povestea mea a inceput adolescenta fiind, cautand sensul vietii si locul pe pamant, mereu ingradita de o neliniste a sentimentului ca m-am nascut in timpul si in locul nepotrivit.Timpul nu-l pot schimba, dar locul ba!
Asa ca, pornesc din nou la drum ca alta data, rasfoind aceeasi carte, de data asta o fila dintr-un nou capitol.
Incarcata de un tumult de sentimente contradictorii si…o valiza mica, iti adresez tie, oras frumos ce m-ai gazduit atata vreme:
“La revedere,Timisoara! Iti multumesc pentru amintirile frumoase!”

“Bine te-am gasit, draga Roma! De-abia astept sa te cunosc! “

Si cand spun Roma e ca si cum as rosti numele persoanei iubite :)) …emotii intense, entuziasm deliric si nerabdare puerila. Descrierea continua in sinea mea, un sine pe care nu-l voi dezvalui aici. Ca idee, e vorba de un dans grandios al celor mai viu colorati fluturasi. Si sunt multi la numar si sunt energici tare! 🙂
Despre fericirea cu care m-a intampinat Roma voi vorbi intr-un urmator articol sau urmatoare articole, caci cu greu voi reusi sa comprim propriile-mi pareri despre cultura, obiceiuri, arhitectura, oameni, mancare (si cel mai mult) despre moda.

Inainte sa ajung aici eram incurajata de cele mai dragi prietene care au vizitat Italia inaintea mea: “E frumos.O sa iti placa!”
Glumiti? Sunt o Alice in Wonderland :))

Va las in speranta ca veti savura macar un strop din vibe-ul italienesc prin prisma fotografiilor.Puteti sa dati si play la piesa asta https://youtu.be/EXacbkdo05g

  

Checkered dress – my favourite !

Era o seara dogoritoare,iar eu imi dadeam seama deschizand larg fereastra.Prinsa in cusutul si descusutul materialelor realizez ca ramasesem blocata in casa de ceva timp. Sentimentul era unul de noastalgie asemenea unei printese inchise in propriul turn,
care spera ca cineva sa apara sa o salveze.(cumva amuzanta analogia cu printesa)

Tresar la sunetul de telefon.(se prevede salvarea printesei :)) ).Era vocea prietenei mele care ma intreaba: “Hey! Maine e duminica (ziua de relaxare), iar meteorologii anunta 35 de grade. Stiu o piscina draguta in afara orasului…ai chef?” Zic: “De ce nu?! (oricum am pielea alba ca zapada, iar zapada nu e in trend vara,asa ca…) Vom face si cateva fotografii ? ” (o intreb bucuroasa)

Zis si facut! Am luat aparatul foto si gata pozele. Dar nu, nu poze cu mine la piscina in costum de baie (le-am facut si pe alea dar nepostate,le arhivez intr-un album privat)! Am imbracat o rochie creata de mine saptamana trecuta. Simpla, eleganta, dar atat de confortabila, am accesorizat-o cu un clutch (creatie proprie),o brosa cu multe pietre colorate si o pereche de sandale, uitata pe raft de cativa ani buni.

Bumbacul usor elastic cu print-ul in carouri este preferatul meu. Cu siguranta vor urma mai multe outfit-uri folosindu-ma de acelasi material sau de altele similare.

Pana data viitoare, enjoy my pictures!

                        DETALII OUTFIT:
-ROCHIE + CLUTCH CREATIE PROPRIE

HELLO,EVERYONE!

M-am gandit si razgandit de zeci de ori asupra introducerii primului meu articol pentru acest blog. Concluzia a fost aceeasi : este nevoie de un rezumat al povestii mele.

Fiecare om are povestea lui,cu toate acestea insa nu voi incepe cu “a fost odata ca niciodata” ,ci simplu si la obiect: numele meu este Alexandra Andrei si iubesc tot ce reprezinta sau are legatura cu fashion-ul.

In zilele noastre se vorbeste peste tot in jur despre fashion. Mediul virtual este impanzit de fotografii,articole,colectii,site-uri si bloguri cu si despre fashion. Dar cati dintre noi am dat un google search sa aflam exact ce presupune fashion-ul? Arunca o privire la urmatoarele linkuri: http://www.descopera.ro/mari-intrebari/13079604-cand-a-inceput-istoria-modei http://simple.wikipedia.org/wiki/Fashion

Acum ca vorbim aceeasi limba nu ma pot abtine sa nu iti impartasesc dragostea mea pentru acest domeniu. Pana de curand,am fost intr-o continua calatorie fara destinatie. Traiesti momentul,admiri peisaje,alergi,te bucuri,iubesti,aduni amintiri si…o iei de la capat. Te trezesti dimineata si simti fericirea. Adormi,dar nu inainte sa-ti pui in gand ca urmatoarea zi sa fie mai bogata in impliniri si-atunci realizezi ca ceva lipseste,ca fericirea nu este deplina pentru ca mai ai atatea si atatea de facut,de invatat,de experimentat.

De cate ori te-ai intrebat ce te face pe deplin fericit si ce ai facut pentru realizarea visului? Eu am o lista mare. Nu am alcatuit un top sa pot spune cu precizie ce se afla in fruntea listei mele,insa stiu sigur cat de important este sa faci ceea iti place cu adevarat in viata.

Dintodeauna am fost atrasa sa desenez,sa creez,sa reinventez. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri,franturi din clasele primare,cand inca eram la lectia de bastonase. Imi amintesc perfect cum la fiecare sunet de clopotel vedeam scolarii zburdand de fericire,afara la alergat. Nu intelegeam fericirea lor. O intelegeam pe a mea cand luam creta in mana si desenam pe tabla siluete de fetite,pantofiori si ochisori cu sprancene arcuite.

Alte amintiri le am de la mama,care inca are grija sa ma dojeneasca pentru rochiile ei modificate de mine cu foarfeca :)) Si da,stiu ca nu ma minte,caci inca este vie bucuria simtita atunci cand imi construiam propriul look din rochii improvizate,agrafe asortate prinse-n par,sandale cu tocul cel mai inalt(ale mamei,bineinteles) si nelipsitul lipstick rosu. Ma asezam entuziasmata pe fotoliul cu cel mai frumos tablou in backround si asteptam sa fiu fotografiata.

Timpul a trecut,iar eu am ramas la fel de fascinata de ideea cum ar arata o rochie vaporoasa,cu spatele gol,din material cu imprimeu floral,conceputa si creata de mine. Am inceput sa ma joc putin cu materialele cu cativa ani in urma. Cream pentru prietenele mele,dar cel mai mult pentru mine.

Si,uite-ma acum aici,hotarata sa impart cu voi toate ideiile creatiilor mele,dar si viziunea mea asupra modei.

               Detalii outfit:

               -Sacou: ATELIER MADEMOISELLE

               -Camasa: ATELIER MADEMOISELLE

               -Fusta: PULL&BEAR

               -Pantofi: PULL&BEAR

                Photo credits: ROTH ROBERT